Io. Nu vreau să par bulangiu sau faze de-alea,
Știi da’ eu zic că tre’ s-o lăsăm mai moale-n p**a mea, că îi faci rău lu’ ăla.
Și îmi faci rău și mie-n p**a mea când te văd așa, mă stresezi prea într-una.
Ți-am zis. A fost frumos la-nceput, asta este. Gata! Ai un om acasă!
Te-am rugat din tot sufletul să nu mai suferi în halu’ ăsta.
-Dacă nu vrei să-nțelegi (băi lasă-mă, te rog!) o să te fac să suferi!.
R: Tu cauți consolare, plângi că nu-i ușor,
Dar consolarea n-o găsești la mine-n dormitor.
Nu-s psiholog, eu nu-s obligat să te ascult,
Nu mă plătești. Ești aici doar să te f*.
Nu suntem prieteni, tu ai un om acasă
Care te ține doar pentru cât ești de frumoasă.
El te-nșeală, tu zici că te-ai săturat.
Ai un om acasă. Ce cauți cu altu-n pat?.
I: Nu zic să-ți părăsești omu’, că nici el nu te-ar părăsi.
Dar stai prea mult după el și ar trebui să știi
Că și el se vede cu-altele atunci când nu ești scoasă.
Tu stai singură-acasă și-l aștepți ca o proastă
: Nu merită!
Și știi și tu că o gândești.
Dar pur și simplu n-ai curajul să îl părăsești.
Îl respecți prea mult, dar gândește-te mai bine,
N-ai avut niciodată timp pentru tine.
Fericirea ta a devenit un simplu mit,
Acum zâmbești doar când certurile au sfârșit.
Fii sinceră, nu vrei să-l lași, vrei altceva.
Ești sătulă de el, acum vrei p**a altcuiva.
N-o să te numesc curvă, că nici pe el nu-l numesc.
Tot la el te duci după ce alții te mulțumesc.
Ai fi o proastă dacă ți-ai părăsi bărbatul,
Doar pentru faptul că te fute mai bine altul.
R: Tu cauți consolare, plângi că nu-i ușor,
Dar consolarea n-o găsești la mine-n dormitor.
Nu-s psiholog, eu nu-s obligat să te ascult,
Nu mă plătești. Ești aici doar să te f*.
Nu suntem prieteni, tu ai un om acasă
Care te ține doar pentru cât ești de frumoasă.
El te-nșeală, tu zici că te-ai săturat.
Ai un om acasă. Ce cauți cu altu-n pat?.
II: Ți-o fi greu și ție, oare ce-ți lipsește?
Ar trebui să te doară-n cur că nu te iubește.
Ești o proastă, la ce-ți mai trebuie afecțiune
Când ai aur, conduci X6 și mănânci mâncăruri bune.
Dintr-o prăpădită, te-a făcut regină,
Dintr-o garsonieră, te-a mutat direct în vilă.
Fii atentă, ar trebui să fii conștientă.
Niciun make-up artist n-are ce ai tu în toaletă.
Îți lipsește ceva?
: Nu!
Atunci de ce-l condamni?
Habar n-ai prin câte trece, ca să ai tu bani.
Am impresia că de prea mult bine,
Tu te fuți și cu el, și cu ăla, și cu mine.
În fine, n-o să mă bag între tine și el
Dar apreciază-l că-ți umple cardurile din portofel.
Nu-ți pierde capul, nu cumva să te-ndrăgostești.
Deja ai unu acasă pe care tre’ să-l iubești.
R: Tu cauți consolare, plângi că nu-i ușor,
Dar consolarea n-o găsești la mine-n dormitor.
Nu-s psiholog, eu nu-s obligat să te ascult,
Nu mă plătești. Ești aici doar să te f*.
Nu suntem prieteni, tu ai un om acasă
Care te ține doar pentru cât ești de frumoasă.
El te-nșeală, tu zici că te-ai săturat.
Ai un om acasă. Ce cauți cu altu-n pat?.
III: Să știi că-ți bați joc de tine singură. Păcat!
De la o conversație ai ajuns la acțiune-n pat.
Te urăsc cand mă gândesc dac-aș fi ca ăla eu?
Să fii femeia mea și s-alerg după bani din greu.
Oare pe mine m-ar înșela? Cu siguranță!
N-are nevoie de motive, zdreanța-i zdreanță.
Zice că-l iubește da’ se poartă de parcă nu-i pasă.
Pe târfa n-ai cum să o faci femeie de casă.
Și nici n-aș încerca, eo’s aici cu treaba mea,
Nu vreau s-o despart de ăla că-i stă bine așa.
Dar cum să scap de ea, c-a devenit o tâmpită
Vine la mine cu texte de genu: „-Sunt îndrăgostită! „
Trebuia să nu mă-ncurc, nu așa ne-am înțeles.
Acum dai stres, vrei să mă vezi mai des.
Ți-am zis c-așa va fi, da’ tu „-Neah! „
Morții tăi de zdreanță. Nu mă mai suna.
R: Tu cauți consolare, plângi că nu-i ușor,
Dar consolarea n-o găsești la mine-n dormitor.
Nu-s psiholog, eu nu-s obligat să te ascult,
Nu mă plătești. Ești aici doar să te f*.
Nu suntem prieteni, tu ai un om acasă
Care te ține doar pentru cât ești de frumoasă.
El te-nșeală, tu zici că te-ai săturat.
Ai un om acasă. Ce cauți cu altu-n pat?.
Ce să rămânem preteni, mă?! Băga-mi-aș p**a-n pretenia măti. Tu-s morții măti.
Ești periculoasă mă, ce pretenie să fie-ntre noi?! Du-te-n morții mătii.
Băga-mi-aș p**a-n măta. Morții măti..
Dacă mai suni o dată pe număru’ ăsta, îți rup capul de pe umeri.
Morții măti de muistă. Pișa-m-aș pe tine!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și distructivă, în care o femeie căsătorită caută consolare în brațele altui bărbat, în timp ce este menținută financiar de soțul ei. Naratorul exprimă frustrare și cinism față de situație, condamnând comportamentul femeii și lipsa ei de loialitate.