Nane – Mi-e Dor (Prea Frumoasa)

Fumam după bloc ca părinții să nu ne găsească,
Și rugam vecinii ce ne vedeau să nu ne pârască,
Ziceau că nu se bagă da’ mai dă-i în morții lor,
C-a doua zi când îi vedeau le spuneau părinților.
Eram pedepsiți un week-end, puși să facem teme,
Dar dracu’ le făcea când la TV erau desene,
Să moară mama c***e că știam pe de rost,
Desenele cu mâța ce-aleargă șocâtele ăla prost.
Când intra mama-n cameră ieșea cu circ,
Se prelungea pedeapsa, văzând că n-am scris nimic,
Era singura chestie care simțeam că mă omoară,
Mai bine mă bătea decât să nu mă lase-afară.
Țin minte când ne-ntâlneam în fața blocului,
O gașcă de puști nebuni ce nu stăteau locului,
– (Ce facem azi?) –
Ne lăsam purtați de-aripile jocului,
Alergam și chirăiam de mama focului.
Refren:
Mi-e dor de zilele-n care eram un puști gras și stăteam în fața scării cu mucii la nas,
Mi-e dor de toți prietenii mei din copilărie cu care-mpărțeam pâinea până la ultima felie,
Mi-e dor de zilele de fotbal în care jucam și pe mine mă puneau în poartă că îi faultam,
Toate-mi lipsesc, vărs o lacrimă că nu-i ușor, unde-i copilăria mea c***e că mi-e dor.
Erau doar nopți scurte și zile exagerat de lungi,
Parcă profitam de fiecare minut atunci,
Terorizam moșii, le aruncam cu bolovani în geam,
Iar când ieșeau cu cuțitul la noi râdeam și fugeam.
Ne-ntreceam la prostii care le are pe cele mai tari,
Dădeam orice să ne laude băieții mai mari,
Ne băteam și-ntre noi, o dădeam parte-n parte,
Doar să umblăm în gașcă cu ai mari o noapte.
Era nebunie mi-aduc aminte cu-atâta drag,
Primeam țoale de la ăi’ mari, de-aia mă-mbrăcam larg,
Ma uit pe poze frate parcă toți eram săraci,
Aveam haine nașpa și vara ne-ncălțam cu bocanci.
Iarna stăteam afar’ și dădeam foc la tomberoane,
Beți în aer liber după blocuri de revelioane,
Aș da orice să pot da timpul înapoi,
Să mai fumez Coroana și Dacia cu voi.
Refren:
Mi-e dor de zilele-n care nu știam de firme și vedeam haine originale doar în filme,
Mi-e dor de toți tovarășii din copilărie și de cum ne jucam toți cu-aceeași
jucărie,
Mi-e dor de zilele alea lipsite de stres, când priveam tovarășii de joacă dansând break-dance,
Trec anii și toate clipele frumoase mor, unde-i copilăria mea c***e că mi-e dor.
Umblam prin cartier cu casetofonu’ pe umăr,
Erau la modă trupe de Break-dance, ți le enumăr,
Bomfunk MC’s, Music Instructor, Flying Steps,
Erau trupe care-n cartier zguduiau pereți.
La vechea bodegă-n care tot sudu’ s-ambătat,
Cânta B. u. G. pe casetă, necenzurat,
Trăia și tovarășu’ nostru Stelian, fie iertat,
Țin minte l-a băgat în comă cu-n pumn pe ăla beat.
Sunt clipe de neuitat imi tremură pixu pe foaie,
Amintirile astea-mi fac genunchii să se-nmoaie,
Erau alte vremuri, nici nu-mi găsesc cuvinte,
Să le pun în piesă ca să vezi ce am în minte.
Stau și mă gândesc totuși cum de puștii din cartier,
Au devenit golani tatuați, cu cazier,
Frățioru’.. să nu crezi că te-am uitat,
Mă bucur că lucrezi, și că te-ai lăsat de furat.
Refren:
Mi-e dor de zilele-n care nu știam de trend și ne bucuram la o bluză din second-hand,
Mi-e dor de verile-n care eram murdar pe față, jucând ascunsa de seară până dimineață,
Mi-e dor de toate fețele alea de copii, care-au devenit fețe de-adulți cât ai clipi,
Toate lipsesc, zâmbesc, au trecut așa ușor, unde-i copilăria noastră ție nu ți-e
dor?