Fumam după bloc, ca părinții să nu ne găsească,
Și rugam vecinii ce ne vedeau să nu ne pârască,
Ziceau că nu se bagă, da’ mai da-i în morții lor,
C-a a doua zi când îi vedeau le ziceau părinților.
Eram pedepsiți în weekend, puși să facem teme,
Dar dracu’ le facea când la TV erau desene,
Să moară mama, c***e, că știam pe de rost,
Desenele cu mâța ce-aleargă șoarecele ăla prost.
Când intra mama-n cameră ieșea cu circ,
Se prelungea pedeapsa văzând că n-am scris nimic,
Era singura chestie care mă omoară,
Mai bine mă bătea decât să nu mă lase-afară.
Țin minte când ne-ntâlneam în fața blocului,
O gașcă de puști nebuni ce nu stăteau locului,
Ne lăsam purtați de-aripile jocului,
Alergam și chirăiam de mama focului.
[Refren]:
Mi-e dor de zilele-n care eram un puști gras
Și stăteam în fața scării cu mucii la nas,
Mi-e dor de toți prietenii mei din copilărie
Cu care-mpărțeam pâinea până la ultima felie.
Mi-e dor de zilele de fotbal în care jucam
Și pe mine mă puneau în poartă că-i faultam,
Toate lipsesc, vars o lacrimă că nu-i ușor,
Unde-i copilăria mea, c***e, că mi-e dor.
Erau doar nopți scurte și zile exagerat de lungi,
Parcă profitam de fiecare minut atunci,
Terorizam moșii, le aruncam cu bolovani în geam,
Iar când ieșeau cu cuțitul la noi râdeam și fugeam.
Ne-ntreceam la prostii care le are pe cele mai tari,
Dadeam orice să ne laude băieții mai mari,
Ne băteam și-ntre noi, o dădeam parte-n parte,
Doar să umblăm în gașcă cu ai mari o noapte.
Era nebunie mi-aduc aminte cu-atâta drag,
Primeam toale de la ăia mari, de-aia mă-mbrăcam larg,
Ma uit pe poze, frate parcă toți eram săraci,
Aveam haine nașpa și vara ne-ncălțam cu bocanci.
Iarna stateam afară și dădeam foc la tomberoane,
Beți în aer liber după blocuri de revelioane,
As da orice să pot da timpul înapoi,
Să mai fumez Coroana și Dacia cu voi.
[Refren]:
Mi-e dor de zilele în care nu știam de firme
Și vedeam haine originale doar în filme,
Mi-e dor de toți tovarășii din copilărie
Și de cum ne jucam toți cu aceeași jucărie.
Mi-e dor de zilele alea lipsite de stres,
Când priveam tovarășii dansând break-dance,
Trec anii și toate clipele frumoase mor,
Unde-i copilăria mea, c***e, că mi-e dor.
Umblam prin cartier cu casetofonu’ pe umăr,
Erau la modă trupe de break-dance ți le enumăr:
Bmfunk MC’s, Music Instructor, Flying Steps,
Erau trupe care-n cartier zguduiau pereți.
La vechea bodega-n care tot Sudu’ s-a-mbătat,
Cânta B. U. G. pe casete necenzurat,
Trăia și tovarășu’ nostru Stelian, die iertat,
Țin minte l-a băgat în comă cu-n pumn pe ăla beat.
Sunt clipe de neuitat, îmi tremură pixu’ pe foaie,
Amintire-astea-mi fac genunchii să se-nmoaie,
Erau alte vremuri nici nu-mi găsesc cuvinte,
Să le pun în piesa ca să vezi ce am în minte.
Stau și mă gândesc totuși cum de puștii din cartier
Au devenit golani, tatuati cu cazier,
Fratioru’.. Să nu vrezi că te-am uitat
Ma bucur că lucrezi și că te-ai lăsat de furat.
[Refren]:
Mi-e dor de zilele-n care nu știam de trend
Și ne bucuram la o bluză din second-hand,
Mi-e dor de verile-n care eram murdar pe față,
Jucând „Ascunsa” de seara până dimineața.
Mi-e dor de fetele alea de copii
Care-au devenit fete de adulți cât ai clipi,
Toate lipsesc, zâmbesc, au trecut așa ușor,
Unde-i copilăria noastră, ție nu ți-e dor?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru copilărie, prietenii din acea perioadă și vremurile simple, lipsite de griji. Artistul rememorează întâmplări specifice din copilărie, contrastează cu prezentul și exprimă regretul că acele momente nu se mai pot întoarce.