Și nu-i decât o altă zi
În care s-a trezit flămând
Cu moralu’ la pământ
Setat pe-un singur gând.
Bani p***a.
C-așa e viața de student
Venit din provincie
Crezând că aici e occident.
București, Iași, Cluj,
Constanța, Timișoara
Auzi atâtea povești
Dacă iei la pas țara.
E plină gara de bagaje, genți, plase
Aducând cu ele povești de prin diferite case.
„Bani p***a”. O vezi cum ajungi la peroane
O citești în ochii disperați ai atâtor persoane.
Și-o auzi în zgomotu’ provocat de borcane
Plină cu mâncare de casă gătită de mame.
. Oare restu’ fac sacrificii?
Oare alții schimbă atâta de des servicii?
. Și se-agravează când ai vicii
Da’ dacă n-ai avea ai umbla numai prin ospicii.
Ce peisaj. Îmi vine să-mi trag pe ochi căciula
Generația cu cheia de gât vede „bani p***a”.
E de c***t, știu. Și-o știe o nație
Că nici măcar profesorii nu cred în educație.
Și tind să întreb. Cine mai crede cu…?
Bani p***a. egal lipsă de încredere
Lipsă de încredere egal șanse de pierdere.
Deci crede-le problemele, domnule profesor
Căci după ore cartea nu-i singura grijă a lor.
Ai tu idee ce numesc unii dintre ei job?
Vând c***t în stradă pentru dealeri ce-i fac praf.
Ei ca niște microbi, rezistă și persistă
Că dacă azi nu fac, ziua de mâine-i compromisă.
Șofer pe-o pistă ce pare fără sfârșit
Se roagă să nu se trezească tot unde-au adormit.
Că-i un mediu cumplit și nimic din ce visau,
Îi mai distrag doar chefurile, berile, sau…
Sexu-ntre ei că își simt reciproc durerea
Că după să discute cum că și-au greșit cariera
Deoarece-ar mai putea să se gândească cu „bani p***a”
Ia zii, profule, tu te-ai simți tare cool, ah?
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a studenților din România, care se confruntă cu sărăcia, lipsa de oportunități și deziluzia. Versurile evidențiază sacrificiile pe care le fac, joburile precare pe care le acceptă și sentimentul general de disperare.