Cândva demult un crâng de brazi
Păzea un vechi castel
Și-o șatră de țigani nomazi
A poposit în el.
Și-aveau țiganii ochi adânci
Și galbeni prinși în plete
Și-aveau cu ei un cârd de țânci
Și-un cârd de negre fete.
Și cum făceau țiganii foc
Din crengile de pin
Țigănci cu cărți și cu ghioc
Plecară prin vecini.
Cândva un tânăr castelan
Privind prin vechi ferestre
Zări o fată de țigan
Frumoasă ca-n poveste.
Și-avea cu el în drumul său
Un biet copil de casă
L-a pus s-aducă la castel
Țiganca cea frumoasă.
Trecu un an, mai mult de-atunci
Și-n patul de mătasă
Frumoasa fată de țigan
Era acum crăiasă.
Of, domnul meu, iubitul meu
Mi-ai spus acum un an
C-ai vrea să-ți fiu mireasă eu
Eu, fata de țigan.
Și cum stătea într-un balcon
Și-și acorda chitara
Un cântec răsuna duios
Pentru țigancă seara
Sensul versurilor
O poveste despre un castelan care se îndrăgostește de o fată țigancă, o aduce la castel și o face crăiasă. Versurile explorează teme de dragoste neașteptată și ascensiune socială, dar și o notă de nostalgie.