Ascultând vocile stinse
ne lovim de ura din priviri.
Doar uși închise
peste tot ce ne dorim.
În gând e loc de refugiu
pentru tot ce mai simțim.
Ne-am pierdut curajul
să spunem ce gândim.
Singuri ne dăm aripi noi.
Neputința-i doar uitare.
N-avem limite, dar nu știm noi
că durerea-i doar o stare.
Idei distruse înainte
să prindă glas.
Ne târâm în minciună
pentru tot ce-a mai rămas.
Ne vindem iluzii –
Voaluri peste ochii goi.
E stinsă lumina
ce ardea odată-n noi.
Singuri ne dăm aripi noi.
Neputința-i doar uitare.
N-avem limite, dar nu știm noi
că durerea-i doar o stare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de deznădejde și pierdere a speranței, în care oamenii se simt prinși în iluzii și minciuni. Cu toate acestea, există un ecou de reziliență și credință în capacitatea de a depăși durerea și de a-și găsi propria putere.