Am să spun pe piesa asta ce mă roade, realmente trăiesc de câțiva ani de parcă aș fi pus la perete.
Și sunt momente în care aș vrea să fiu nebun, să nu realizez că încep să mă pierd pe drum.
Nu n-ai nici un prieten bun, te asigur că toți spun: „Învață, pi*da, banii nu-i interes comun”.
Să nu te crezi stăpân, nimic din ce ai nu-ți aparține și dacă mâine mori ar fi la fel și fără tine.
Cât despre mine, la persoana a 2-a îmi e mai ușor să spun când vreau să zbor și simt cum cedez ușor.
Simt cum pic, vreau să cobor, e prea mult fum în dormitor, numai că toată ceața asta face parte din decor.
Sunt confuz, zâmbetul ăsta-i fals pe buze și a început să mă dezguste tot ce obișnuia să mă amuze.
Când alții încep să acuze că m-am schimbat cu timpu’,
Aș fi rămas la fel dacă ar fi fost totul mai simplu.
Vad banii cum trec rapid pe lângă mine,
Vad faima cum plutește de aproape,
Da’ parcă clipa nu vine.
Și sunt stresat, reține, că nu mai pot,
Să-mi permit să pierd și ultimu’ tren.
Nu pot, nu m-am născut nepot de mafiot, nici nu pot să pot, muncesc ca sclavul pe nimic.
Nu pot să mai suport, decât așa mai bine mort, iar pentru cei ce mă urăsc nu vă bucurați încă, mai pot
Că m-am adaptat, m-am înrăit, m-am transformat în ce am urât o viață întreagă, să refuz să mor sărac.
Știi, sunt din Craiova, locul unde înnebunești dacă ești crescut pe bani puțini, nu ai cum să nu îți dorești
Când vezi țigani cu mașini de top la stop (?) plouă cu bani, frate, ăsta e direct potop, io fac hip hop că am crescut de mic cu tobele astea în cap și nu mai pot să fac nimic….
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și deziluzia unui tânăr care se luptă cu greutățile vieții, cu lipsa banilor și cu un mediu toxic. El simte că se pierde pe drum și că este forțat să se transforme într-o persoană pe care o detestă, doar pentru a supraviețui.