Mrcc – O Poveste

Era cea mai frumoasă, atât de perfectă,
Chip angelic, suflet curat, mereu atentă.
L-a întâlnit pe el, viața ca-n filme,
Împărțeau iubire și respect, chestii fine.
Zi după zi, trec vreo 3 luni
Băiatul i-a spus c-a uitat-o, numai minciuni!
Nici el nu credea, dar totuși i-a spus-o,
„O să luăm o pauză, te iubesc, micuță!”
Alte zile au trecut, amândoi erau distruși
Dar niciunul nu spunea nimic, erau tăcuți.
Fata și-a găsit pe altul, căuta alinarea
Băiatu a aflat, l-a ajuns disperarea.
Forțat să-i privească, să le vadă „iubirea”
Din fața aia fină a rămas amintirea.
Iar el caută s-o facă geloasă
Dar cu cine, niciuna nu era atât de frumoasă
Au trecut 2 luni, se văd din nou la școală
Se priveau de la distanță, situație nasoală
Apoi au vorbit, au trecut peste
Asta e doar un început de poveste.
Erau nedespărțiți, stele și luna,
Iubire de neatins, peste toate-mpreună.
Au trecut 2 luni, zile cu soare
S-au despărțit, furtună, ninsoare.
Băiatu era nebun după ea, n-o putea părăsi
O iubire ca asta nu se poate sfârși.
Dar s-a sfârșit, într-un mod dureros
Pentru o vreme aveau cuțitul la os.
Au trecut 2 ani, fata se îndrăgostise
Băiatu nu putuse, iubire doar în vise.
A avut fete, dar nu ce căuta
Când spuneai iubire, se gândea la….
A trecut timpul, bal de clasa a 9a
S-au văzut din nou, afară ploua
I-a spus că o iubește, ea nu-l credea,
S-a pus în genunchi, i-a dovedit dragostea.
S-au împăcat, iubire nebună
Două jumătăți din nou împreună.
Era atât de frumoasă, el o iubea
„Vom fi împreună mereu”, mereu îi spunea
O voia pt el, pt vecie
Relația lor, nici urmă de trufie
Să trecem peste, iar s-au despărțit
Băiatul era varză, era diferit
Mereu anost, mereu pe dos
Mereu întors, moralul prea jos
Plângea seară de seară, ochii la icoană
Nu putea să mai aibă o stare normală.
Ea s-a întors la un fost, totul frumos
Pentru ea, ca pentru el era totul jegos.
A mai trecut un an, iată-ne-n prezent:
Fata cu-același băiat, băiatu absent
El încă o iubește, dup-atâta timp
Nu poate iubi altă fată, asta da verdict
Nu trebuie să-ți pese, asta da cliseu
Nici mie nu mi-ar păsa, dar băiatul sunt eu.
Iubirea este oarbă și oferă multe boli
Dar în fața iubirii suntem toți nuli.

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație tumultoasă de-a lungul anilor, cu despărțiri și împăcări repetate. Băiatul rămâne atașat de fată, chiar și când ea merge mai departe, ilustrând durerea iubirii neîmpărtășite și a amintirilor persistente.

Lasă un comentariu