Am nevoie de ce nimeni nu-mi poate da
Fericirea, să nu mă pierd în a o căuta
Am nevoie să pot respira
Am nevoie, dar degeaba.
Am nevoie de ce nimeni nu-mi poate da
Fericirea, să nu mă pierd în a o căuta
Am nevoie să pot respira
Am nevoie, dar degeaba.
Credeam că e rouă
De fapt, în sufletul meu tare plouă
Nu e prima oară, nici a doua, nici a noua
E chiar derutant să nu am habar
De nimic, totul e neclar
Aceleași greșeli, iar și iar
Uit că viața e un dar.
Și-atunci zbor
Zbor departe
Cu-aripi legate
Mai mult ude, decât uscate
Și zbor.
Până pic și pășesc din nou pe-amintiri ca pe-un covor
Până oameni ca voi mă vor
Până calc din nou pe sol uscat, nu pe nămol
Până tristețea nu mai face parte din decor
Până petalele mă prind când cad în gol
Până pun capăt orgoliilor
Oare câți vor
Oare câți vor
Oare câți vor
Oare câți vor.
Am nevoie de ce nimeni nu-mi poate da
Fericirea, să nu mă pierd în a o căuta
Am nevoie să pot respira
Am nevoie, dar degeaba.
Am nevoie de ce nimeni nu-mi poate da
Fericirea, să nu mă pierd în a o căuta
Am nevoie să pot respira
Am nevoie, dar degeaba.
Altă poveste, alte file
Apar norii în alte zile
Grijile sunt inutile.
Uită-te-n ochii mei
Spune-mi acum ce vezi
Uită-te mai profund
Dar vezi să nu te pierzi
Zii, oare vezi și tu durerea ce o simt eu
Singurul în care mai cred e al meu „Dumnezeu”.
Uită-te-n mintea mea
Acum știi ce gândesc
Acum vezi și tu de ce rar zâmbesc
Și când plâng, eu râd
Ca să vezi.
Acum să văd, oare care
Are curaj să-mi calce sufletu-n picioare
Acum să văd, oare care
Să fie mai bun e în stare
Acum să văd, oare care
Când am nevoie, oare care sare
Acum să văd, oare care
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nevoie profundă de ceva ce pare imposibil de atins, o căutare a fericirii într-o lume plină de dezamăgiri. Vorbește despre durerea interioară și despre dorința de a găsi sprijin și înțelegere, dar și despre curajul de a merge mai departe, chiar și în momentele dificile.