E dimineață, trezește-te-napoi la realitate
Visul frumos s-a dus, trebuie să țină o eternitate
Dar știi că nu ai să ai parte de ceea ce-ți dorești
Că, uneori, nici nu contează cât de mult muncești
Tre’ să trăiești, dar ești ocupat să supraviețuiești
Tot și toți din jurul tău te educă să urăști
Și obosești, dar cui plm îi pasă?
Că și tu, când vezi pe altu’ așa, zici că exagerează
“Viața nu e dreaptă”, îți repeți mereu în cap
Și te întrebi: tu de ce ai fi-n jocul ăsta de căcat?
Ai zile în care-mi promiți că azi vei fi mai bun
Și zile în care constați că tot ce-i bun se face scrum
Priveșți la viața alor tăi, speri că da, va fi mai bună
Dar și ei sperau la fel, și n-ajung bani din lună în lună
Oricât e de măsluit jocul ăsta numit viață
Consideră-mă nebun, nu sunt lipsit de speranță
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu realitatea dură și dezamăgitoare, unde munca nu garantează succesul și supraviețuirea devine o prioritate. În ciuda greutăților și a lipsei de echitate, naratorul își păstrează o fărâmă de speranță.