Morbid – Frustrări

Strofa I:
De dimineață, te duci și tu, îți iei ceva de mâncare
Dar nu prea mult, să ai bani și pentru a doua zi, și doare
Să vezi că tot ce-i bun în jurul tău dispare
Și-n fiecare zi, se naște o nouă frustrare
Ești în căutare de-o fărâmă de-alinare
O cale de scăpare
Să găsești ai vrea cu ardoare
Dar simți că nu ești în stare
Să aduci vreo schimbare
Doar stai și privești, cum orice urmă de speranță moare
Analizând situația, constați că nu-i deloc bine
Și te-ntrebi: oare de ce te fute soarta fix pe tine?
De ce alții au, chiar dacă nu merită?
Nici tu nu meriți, da n-ai… viața-i ca mă-ta, nu-i dreaptă
De ce-i tac-tu alcoolic? De ce urmezi și tu?
De ce dispare tăria de a spune la droguri “Nu”?
De ce nu ești ce vrei să fii? De ce nu poți schimba nimic?
Și de ce dracu’ ești aici, regăsindu-te-n ce zic?.

Refren X2:
Bântuit de frustrări, alergi prin lume ca turbat
Ceva să-ți aducă liniștea-n suflet, cauți disperat
Îți renegi propriile gânduri, și obișnuiești
Să faci aceleași căcaturi, chiar dacă știi că greșești.

Strofa II:
Băga-mi-aș p***, mama iar e supărată
Tata, iarăși e stresat, că n-ajung banii niciodată
Cum dracu pot niște hârtii să-ți f*** întreaga viață
Să te facă să omori sau să-ți omori orice speranță?
Plângi mereu, totuși, nu știi cum e să plângi de bucurie
Ai auzit de la alții, crezi că-i doar o fantezie?
Și dacă nu-i, de ce nu se întâmplă și ție
Să poți spune, mulțumitor: “E așa cum vreau să fie”?
Și mai frustrant e, când constați că ăsta e doar începutul
Și că nu se termină până nu înfrunți mormântul
Alții îneacă problemele-n alcool, sau le asfixiază-n fum
Altele-s nemuritoare, să scapi de ele, n-ai cum
Și așa trec zilele, băgându-și p***-n tot și-n toate
Crescând încet, în tine, ura pentru realitate.
Și când pare că lucrurile încep să meargă mai bine
Auzi vocea rațiunii, spunând: “Calmează-te, nu ține! ”.

Refren X2.

Outro:
Viața asta e un mare căcat…