Treceau atâtea nopți în care
Simțea că nu o mai iubea
Creștea în ea încet durerea
Și lumea ei se prăbușea.
Chipul care altădată de frumusețe strălucea
Era îndurerat și parcă
De soarele cald se ferea.
Îi dăruise tot ce avea
Dar oare acum cu ce rămânea
Nici când nu a crezut la început
Că va iubi atât de mult.
Refren: Și va plânge neîncetat
Dorind să fii uitat
Legănându-i durerea o stea
O mângâie cu raza sa.
Pierduse tot dar mai spera
Ca cel ce în urmă o lăsa
Avea acum din nou să lupte
Să-i recâștige, dragostea.
Și cerul plânge neîncetat
Privind cum ei doi se despart
Și stelele ce cad ar vrea
Să le învie dragostea.
Îi dăruise tot ce avea
Dar oare acum cu ce rămânea
Nici când nu a crezut, la început
Că va iubi atât de mult.
Refren: Și va plânge neîncetat
Dorind să fii uitat
Legănându-i durerea o stea
O mângâie cu raza sa
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și speranța vagă de a reaprinde dragostea pierdută. Protagonista suferă enorm, dar încă mai nutrește speranța că partenerul se va întoarce și va lupta pentru ea.