Și a fost o zi, o zi ca oricare alta,
Parcă eram sculptați cu dalta,
Ca zei din Malta, ca două orașe pe harta vieții!
Am fost suflete pereche, ne șopteam la ureche vorbe dulci,
Ne jucam, ne tachinam, mai și glumeam.
Eram mai mare, la început mă luai la mișto cu dumneavoastră,
Erai o zeiță maiastră, eram la laguna albastră, te priveam prin fereastră,
Viața ne surâdea, eram ca doi magneți, așa înveți să ierți, să iubești,
Să începi în fiecare zi să zâmbești, să te gândești la fiecare clipă.
Citesc rânduri de poezie, mă trezesc ca după o beție, ești încă
lângă mine, totul era frumos și bine, soarele ne zâmbea, erai dulce, dulce
ca o acadea, ochii tăi spuneau povești, ai mei erau golănești, și-a venit și ziua
în care mi-ai zis: -> ZENA, nu-ți face griji, o să ne vedem peste puțin timp <-
obrazul meu era lovit ca de un bici. Părinții ei au decis, plecăm d-aici,
eram căzut într-un abis al durerii, nici căldura primăverii nu mă mai alina.
Am înțeles, am acceptat și am zis totul va fi bine, mă pot abține, ea-mi zicea în fiecare
zi: -> ZENA, reține, te iubesc <-! Și eu te doresc.
N-am mai vorbit demult, în creier auzeam doar un tumult, vorba aia, sunt adult, mă descurc,
Am încetat să ne căutăm, n-am făcut tam-tam, fără manifesturi urâte, am început să beau pe
săturate, frate, căutam doar femei adevărate, a mai trecut ceva timp, am găsit pe alta,
care mă înțelege, mă trata ca pe un rege, era caldă ca iarna rece, timpul trece.
Ne revedem peste 10 ani, surpriză.
Îmi povestește despre familia ei, tragedii și suspine, vorbele mele încearcă să o aline,
Nu mai știe nici să râdă, nici să plângă, știe doar muncă, tristețea din privire
să o ascundă, e încă frumoasă, bărbații încă o vor, ea zice: -> ZENA, mai bine singură până mor! <-
e ca un luptător, femeia-i ca un matador, nu se apleacă în fața lor!
Nu mai are timp să-și clătească ochii prin magazine după farduri și rochii,
Că luptă în ringul vieții exact ca Rocky,
Și e frumoasă când râde și când oftează sau plânge,
O inimă ca a ei nu mai găsești la multe romance,
Chiar dacă o duce greu, e amuzantă mereu, va fi și va rămâne sufletul meu pereche.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o dragoste din trecut, marcată de despărțire și regăsire după mulți ani. Reîntâlnirea aduce la suprafață amintiri și constatări despre cum viața i-a schimbat pe amândoi, dar legătura sufletească persistă.