I. Eu, în tăceri îți spuneam,
Ce sentimente-ți purtam
Tu, ca un cântec frumos îmi păreai,
Ce doar atât să-l ascult îți doreai,
Și, când cu ochii tăi triști
Să mă destăinui insiști
Tot ce-n suflet tainic simt și adun
Ma îndeamnă să cred și să îți spun.
R: Tu, numai tu
Din prima clipă
M-ai atras și-mi placi
Ca o adiere de zefir prin flori
Cu certitudini, la îndoieli, ma împaci
Și cu tandrețe ne-ncetat ma-nconjori.
Tu, numai tu
Tu ești iubitul așteptat în vis
Ce mă poate face de dor să vibrez
Trei ursitoare de mult mi te-au promis
Azi ești aici și aș vrea să te păstrez bis.
II. La întâlnirea dintâi,
Mi-ai spus o vorbă – rămâi
Dar, din păcate, eu am ezitat
Ca pe-o făclie arzând te-am lăsat
Azi, când mai bine pot știi
Trenul tău drag de a fi
Să câștig vreau, un timp risipit
Timp de farmec și dor neîmplinit.
R: 2 bis
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a-ți întâlni sufletul pereche, pe cel așteptat de mult. Vorbește despre atracție, destin și dorința de a păstra această iubire.