Alinare, alinare când bagă salamul în gură.
Nu e gay, dar se excită când se freacă de untură, că-i obez în morții lui, e copilul betonieră, bagă micu’ după mic până se transformă în sferă, gabarit depășit poate doar de apetit. Nu e lemn în lumea asta să-l susțină răstignit.
Nu-i om rău neapărat, are poftă de viață, ia zece vieți de pui, în omletă dimineața.
Da o raită-n frigider, ia un shake de maioneză, cu pulpă de cârnați macerați în diaforeză, e o scârbă colosală cu miros de euglene, ce știm de fapt de Alin cel cu șunci neomogene. Când ocupă ca pieton 2 locuri de parcare știm că Alin ia mot-a-mot idealu’ de om mare, și mai știm că sub acel strat magic de grăsime e un copil nevinovat care a vrut lumii doar bine, lângă o franzelă întreagă și vreo 30 de sarmale e o bestie criminală când e vorba de mâncare…!
Zic G înspre R înspre A înspre S,
Nu te crede nimeni că ești gras de la stres.
Lasă jos Mickeydizu, lasă-te de KFS, nu mai fura cornu’ cu lapte de la bieții copii.
Zic O înspre B înspre E înspre Z, nu te mai încape nici banda de internet,
Nu încapi nici în oglindă, dar eu sper că ai observat că ești mult și degeaba ca Jabba The Hut.
Sensul versurilor
Piesa este o satiră la adresa obezității și a exceselor alimentare, personificată de Alin. Versurile descriu cu umor negru și exagerare apetitul insațiabil al acestuia și consecințele sale.