Eu nu mai simt nimic de parcă sunt robot x 2
De ce nu simt nimic de parcă aș fi robot
Eu nu mai simt nimic de parcă sunt robot x 2
De ce nu simt nimic de parcă aș fi robot
M-am defectat de tot!.
Habar n-am oricum dacă-s rău sau bun
Și dacă ce fac e bine
Muzica-i în prea mult fum
Da-s energii negative
Energii pozitive,
Hai nene de unde știi că poate sunt doar fictive
Vrei motive solide să creezi
Gesturi solide să vezi
Ierburi zdrobite și verzi
Tipe amețite-n dress.
Când toate apar deodată te șochezi,
Te blochezi, nu știi să reacționezi,
Ochii văd, inima cere, cere
Îi închid, a aa
Inima cere, cere
Nici prea, prea
Nici foarte, foarte yo
Nu te vreau aproape,
Ești prea departe.
Chorus
Eu nu mai simt nimic de parcă sunt robot x 2
De ce nu simt nimic de parcă aș fi robot
Eu nu mai simt nimic de parcă sunt robot x 2
De ce nu simt nimic de parcă aș fi robot
M-am defectat de tot!.
Am știut de mic exact ce vreau să fiu
De-aia știu că încă nu-i târziu
Spiritul e încă viu
Din ambiție am încetat să mi le mai scriu
Dar nici așa nu m-au lăsat
Uite frate le știu
Îi dau tot înainte fără pix sau hârtie
Îi dau tot înainte că muzica-i Universală
Mare parte se simte..
Și niciodată nu minte
M-a învățat să nu mai cred atât de mult în cuvinte
Că sunt pline de sens și pline de ținte
Dau consistență la vers, la hrană, la minte
Dar dacă timpul le-a șters
Sentimentul s-aprinde
Aha.. îi dau tot înainte chiar și fără cuvinte,
Îi dau tot înainte că muzica-i Universală, în mare parte se simte..
Și niciodată nu minte!.
Chorus x 3
Eu nu mai simt nimic de parcă sunt robot x 2
De ce nu simt nimic de parcă aș fi robot
Eu nu mai simt nimic de parcă sunt robot x 2
De ce nu simt nimic de parcă aș fi robot
M-am defectat de tot!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de alienare și deconectare emoțională, comparând starea artistului cu cea a unui robot. Muzica devine un refugiu și o formă de exprimare universală, chiar și în absența cuvintelor.