Înc-o toamnă ruginită
își aruncă-n vânt naframa,
nopțile au ochi de sticlă
și eu nu știu ce-i cu mama.
Ref:/ Doamne, Doamne mult zic Doamne
Dumnezeu gândești că doarme
cu capul pe-o mănăstire
și de noi nu are știre.
Doamne iartă-ne Tu Doamne
mila Ta nicicând nu doarme
numai noi copiii Tăi
câteodată suntem răi/.
câte doruri sunt pe lume
unul este cel mai greu
dorul mamei care-așteaptă
să-și vadă copilul său.
Ref.
sărbătoare în casa mamei
când copiii vin în prag
ochii-i plâng de bucurie
care-n față ce-i drag.
Ref x2
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund de mamă și sentimentul de vinovăție al copiilor care uneori o neglijează. De asemenea, invocă credința și speranța într-o putere divină care veghează asupra lor.