În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări
În sus ce e? În jos nimic.
În jos ce? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care au fost,
Și-n sus și-n jos și-n luni de zid
Eu însumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Eu însumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Vecinul meu prăsește ciori,
Vecina mea prăsește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Odată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări,
Decât căzute-n foste garduri.
Decât căzute foste scări,
Decât căzute-n foste garduri.
Vecine, domnule străin
Nu înțeleg ce aveți cu mine?
Știu scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe aici,
Portarul poate spune,
Că am ambiții foarte mici.
Portarul poate spune,
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe acasă
De ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu prăsește ciori,
Vecina mea prăsește farduri.
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fim baladă
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Și acuma vă implor zâmbiți,
În lumea plină de urmări,
Voi care fard și ciori prăsiți,
Întunecați și spălăciți,
Lăsați-mă să fiu pe scări.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de alienare și singurătate al unui individ prins în rutina zilnică. El se simte deconectat de ceilalți și își găsește refugiul într-o existență banală, simbolizată de statul pe scări.