Dimineața a sosit cu trenu-n gară,
Constantin trăia la țară,
Într-un sat din Bărăgan.
I-a zis mama: Constantine, ține seama,
La oraș sunt oameni care or să vrea să-ți ia din bani.
Și ai de grijă cât mai bine, cât mai bine, Constantine când ajungi la București,
căci la oraș sunt oameni care vor să-ți ceară din parale,
fii atent să n-o pățești.
În pieptarul de sub haina lui cea nouă
are ascunși vreo mie, două,
banii lui de început
cu migală școala profesională
să învețe o meserie să ajungă om făcut.
Și ai de grijă cât mai bine, cât mai bine, Constantine când ajungi la București,
căci la oraș sunt oameni care vor să-ți ceară din parale,
fii atent să n-o pățești.
Sus la cină Constantin să bea o bere,
banii lui îi dau putere
să se simtă un domnișor.
Intră în vorbă fără să cunoască frica
cu distinsa Veronica și o roagă să ia loc.
Și i-a zis mama, i-a zis mama: Constantine, ține seama, fetele de la oraș,
câte or fi bune, or fi zâne
da’n urma lor pustiu rămâne,
fii atent să n-o pățești.
Veronica strângătoare ca furnica
vrea să se întoarcă acasă
cu îmbrăcăminte-aleasă.
Da’nainte pe la farmec vreau să stai să-mi iei
dacă ții la mine și-un Elena Rubin Stein.
Ahh Constantine, Constantine ce-a putut face din tine,
se duc și banii și norocul.
S-a dus și școala și domnie,
s-a dus tot ce putea să fie..
Și vorba mamei reînvie.
Că ți-a zis mama, ți-a zis mama: Constantine, ține seama, fetele de la oraș
câte or fi bune, or fi zâne
dar în urma lor pustiu rămâne,
fii atent să n-o pățești.
Sensul versurilor
Un tânăr naiv de la țară merge la oraș și este avertizat de mama sa să fie atent cu oamenii care vor să profite de el. El ignoră avertismentul, se lasă vrăjit de o fată și pierde tot ce avea.