Te-am așteptat la locul de-ntâlnire
Senin și calm, ba chiar cu voioșie.
Domnea o pace în întreaga fire,
Iar soarele pornise spre chindie.
Te-am așteptat în suflet cu speranța
Că nu profiți de-o posibilitate
Să-mi strici și armonia și-ambianța
Cu lipsa ta de punctualitate.
Dar timpul se scurgea, ca și-altă dată,
Nesimțitor la chinuri indigene..
Te-am așteptat cu fruntea-ntunecată,
În fața anacronicei dughene.
Te-am aștepta cuprins de disperare,
Privind în lungul străzii prost pavate.
Simțeam o amorțeală în picioare
Și-o doză de irascibilitate.
Aș fi plecat! Dar nu, și știi prea bine
De ce-am rămas acolo țintuit,
Căci nu puteam să plec decât cu tine
De la servici.. tramvai afurisit!
Sensul versurilor
Piesa descrie nerăbdarea și frustrarea cuiva care așteaptă pe cineva. Tonul devine ironic când se dezvăluie motivul real al așteptării: nu e vorba de dragoste, ci de a prinde tramvaiul de la serviciu.