În încăperea ultraelegantă
Intimă, dar destul de spaţioasă.
Pe un fond sonor de muzică aleasă
Începe o paradă fascinantă.
Pe podiumul scăldat în reflectoare
Apar, săltându-şi coapsele bogate,
Frumoase dive-n rochii colorate
Sau mini straşnic de ispititoare.
Se duc, se-ntorc, zâmbesc spre asistenţă,
Fac piruete scurte, se înclină,
Au unduiri şi graţii de felină
Şi-n ochi un licăr de impertinenţă.
Trăgându-se într-una de bretele
Un domn în frac, cu vag aspect de cioclu,
S-a cocoţat pe-un scaun ca pe-un soclu,
Ca să prezinte noile modele.
Culorile sunt vii, armonioase,
Ca într-o expoziţie florală.
Predomină mătasea naturală
Cu decolteuri foarte generoase.
Privind parada modei încântate
Nevestele-şi doresc toalete fine;
Bărbaţii le-ar dori pe manechine,
Dar toate costă, drace, peste poate!
Sensul versurilor
Piesa descrie o paradă de modă opulentă, unde femeile își doresc ținutele prezentate, iar bărbații admiră manechinele. Totuși, realitatea financiară temperează aceste aspirații, subliniind costul ridicat al luxului.