Ascultă, ascultă, privești și taci
Ascultă să-nveți să vorbești
Privește să-nveți să clădești
Și taci să-nțelegi ce să faci
Ascultă, privește și taci.
Când simți că necazul sau greul te paște
Pune-ți mâna la gură
Fii tare ca cel din stâncă se naște
Când simți că necazul te paște
Când simți că necazul te paște.
Când simți că dușmanul din umbră te-nvinge
Smulgându-ți din suflet credința
Așteaptă-ți tăcut biruința
Candela minții nu-ți stinge
Când simți că dușmanul te-nvinge.
Ascultă, privește și taci
Ascultă să-nveți să vorbești
Privește să-nveți să clădești
Și taci să-nțelegi ce să faci
Ascultă, privește și taci.
Ascultă, privește și taci
Ascultă să-nveți să vorbești
Privește să-nveți să clădești
Și taci să-nțelegi ce să faci
Ascultă, privește și taci.
Brațele-ncep să te doară, te doară
De teama să nu-mbătrânești
Rămâi tot ce-al care ești
Aceeași piatră de moară
Când brațele încep să te doară
Iar când cu ochii, cu ochii spre cer
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci
În brațe vezi aripi de fier
Ascultă, privește și taci
Și zboară cu ele spre cer
Sensul versurilor
Piesa încurajează la introspecție și perseverență în fața greutăților. Prin ascultare, observație și tăcere, individul poate găsi puterea interioară de a depăși obstacolele și de a se transforma.