Era o seară fără cântec
Iar clipele erau târzii
Speranța își pierduse zborul
Și am crezut că nu mai vii
Eu așteptam în timp ce vremea
Alene trapa își cobora
Tu ai furat iubirii somnul
Când universu-ntreg dormea.
Dormeau pe-o frunză două stele
Ca două inimi de argint
Iar eu visam că ești cu mine
Că te sărut că te alint.
Dormeau pe-o frunză două stele
Când seara-n taină se lasă
Și fiecare dintre ele
Era o lacrimă de-a mea.
Tu m-ai lăsat cu nostalgie
Lângă fântâni de infinit
Te mai iubesc încă și astăzi
La fel de mult cum te-am iubit
Eu știu că liniștea de mâine
Când noaptea se va risipi
Se va-nălța din nou speranța
Ca într-o zi vei reveni.
Dormeau pe-o frunză două stele
Ca două stele două inimi de argint
Iar eu visam că ești cu mine
Că te sărut că te alint.
Dormeau pe-o frunză două stele
Când seara-n taină se lasă
Și fiecare dintre ele
Era o lacrimă de-a mea.
Dormeau pe-o frunză două stele
Ca două stele două inimi de argint
Iar eu visam că ești cu mine
Că te sărut că te alint.
Dormeau pe-o frunză două stele
Când seara-n taină se lasă
Și fiecare dintre ele
Era o lacrimă de-a mea.
Dormeau pe-o frunză două stele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și nostalgia pentru o iubire pierdută. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și speră la o eventuală reîntoarcere, chiar și în viitor.
