Frunzele se rup și mor,
Cresc altele-n locul lor,
Omul când îmbătrânește
La ce-i tânăr se gândește,
Trec zilele, trec și eu
Și deloc nu-mi pare rău
C-am iubit ce mi-o plăcut,
La nimeni rău n-am făcut.
Doamne, Dumnezeu Ceresc,
Dă-mi și mie ce-mi doresc,
Nu doresc un lucru mare,
Vreau să uit de supărare,
Nu vreau bani, nu vreau palate,
Dă-mi noroc și sănătate,
Dă-mi noroc și sănătate
Ca să pot trece prin toate.
Du-te vreme și te treci,
Eu mai am pân’ la optzeci,
Du-te vreme rea, urâtă
Că mai am pân’ la o sută,
Că tare mi-i viața dragă
Lângă oamenii de treabă,
Lângă oameni de-omenie
Aș putea trăi și-o mie.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și a îmbătrânirii, dar și asupra acceptării și a valorilor importante: dragostea, lipsa de răutate și oamenii buni din viață. Se exprimă dorința de noroc și sănătate pentru a depăși greutățile.