Tare mi-i drag a juca,
Zi-i, bădiță, zi-i așa!
Și cântă ce știi mai bine
Cu bătută după tine,
Zi-i din scripca ta cea bună
Că eu n-am jucat de-o lună.
Strigătură:
La scripcă trebuie strune
Și la joc picioare bune,
La scripcă trebuie-arcuș,
Eu te-ntrec acuș, acuș!.
Mi-o făcut mama gura
Să mă veselesc cu ea,
Gura mea nu poate sta
C-așa-i toată vița mea
Și m-oi veseli mereu
Că așa-i tot neamul meu.
Strigătură:
Dau o sută și un leu
Cine joacă cum joc eu,
Dau o mie și mai bine
Dacă bați toba ca mine!.
Zi-i, bădiță, zi-i așa
Să vadă toată lumea
Că niciuna nu-i ca mine
Să joace bătuta bine
Că-mi place să pornesc jocul,
M-am aprins toată ca focul.
Strigătură:
Nu mă calcă pe picior
Că eu știu de ce ți-i dor,
De ți-i dor de sărutat,
Calcă-mă pe ăstalalt!.
Unde joacă om frumos
Și pământu-i bucuros,
Unde joacă om urât
Pământu-i posomorât,
Dar eu chiar dacă sunt surdă
Picioarele mă ascultă.
Strigătură:
Uite una, bat-o bruma,
Că s-o-nfierbântat nebuna
Și-apoi las-o tot așa
Că de joc nu m-oi lăsa,
Uite, uite-așa!
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria și pasiunea pentru dans și joc, specifică tradițiilor populare românești. Este un îndemn la veselie și celebrare a identității culturale prin muzică și mișcare.