Supărat bărbatul meu
Joacă numai cum vreau eu,
Of, lume,
Eu sunt prima la jucat,
El e primul la uitat,
Of, lume,
Eu ți-am spus, bărbate, spus
Nu sta cu nasul pe sus,
Intră-n joc nu te uita
Că-ți trece viața,
Parc-ai fi un moșnegel
Că mi-i și milă de el
Nu știe deloc să joace,
Privește și tace.
De știam când te-am luat
Că nu ești bun de jucat,
Bărbate,
Te lăsam la alta, bre,
Să-i mănânci ei zilele,
Bărbate,
Pân’ la urmă te-nvăț eu
Că jocul nu este greu,
Îi joc de la noi din sat
Mama m-o-nvățat,
Roată, roată, rotișoară
De-aș juca până diseară
Nu stau să mă odihnesc
Și-n joc mă-nvârtesc.
De-ar fi dup-al meu bărbat
N-aș merge la horă-n sat,
Of, lume,
Dar așa îmi este felul
Joacă-n mine suflețelul,
Lume,
Nu e om să nu mă știe
Cum sunt eu la veselie,
Cântecul și jocu-mi place,
Lumea deie-mi pace,
M-o-nvățat mamuca mea
Să-mi fie dragă viața,
Să știu casa s-o-ngrijesc,
Jocul să-l pornesc.
Sensul versurilor
O femeie își îndeamnă soțul să se bucure de viață și să participe la jocurile și dansurile satului. Ea își exprimă dragostea pentru joc și veselie, învățată de la mama ei, și dorința de a trăi viața din plin.