Săracul bărbatul meu,
El muncește și eu beu’,
Tot mă jur că n-oi mai bea,
Dar eu nu mă pot ținea,
Că și-aseară am băut
Și bărbatul m-o bătut.
– Intră-n casă, măi nevastă,
Nu mai sta pe la fereastră
Că mă jur că nu te bat
Că mă râde lumea-n sat,
De ești bună, de ești rea,
Tot tu ești nevasta mea.
– Măi bărbate, eu n-aș bea,
Mă-ndeamnă vecina mea,
Cum te vede c-ai plecat
Mă strigă pe după gard,
Numai ce-ai trecut de poartă
Și ea-i la noi în ogradă
Cu plăcinte din cuptor,
Cu oala de vinișor,
Și mă-ntreabă ce-am făcut
Și ne-apucăm de băut.
Sensul versurilor
O femeie își justifică obiceiul de a bea pe seama influenței vecinei, în timp ce soțul ei muncește. Dialogul surprinde dinamica conflictuală, dar și o notă umoristică a situației.