Omule, te-aș întreba
Crâșma este casa ta,
De ce bei așa de mult:
Ori de dor, ori de urât?
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Cu ochi răi te uiți la mine,
Ai ajuns ca vad de tine,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Te-ai jurat o săptămână
Că te lași de băutură,
Nu te-ai ținut de cuvânt
Din crâșmă n-ai mai ieșit,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Îți îneci în vin amarul
Și nu lași deloc paharul,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Băutura, omule,
Îți încurcă mințile,
Că bei fără de măsură
Și lași lucru-n bătătură,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Dacă minte nu-i și nu-i
Numai cu sticla rămâi,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Mai bine, omule, cere
Din viață altă plăcere:
Să iubești, să fii iubit,
Să ai traiul liniștit,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Pune-n grădină un pom
Și învață să fii om,
Hai, bărbate-acasă
Că viața-i frumoasă,
Măi, bărbate, măi!
Sensul versurilor
Piesa descrie un om care și-a găsit refugiul în alcool, neglijându-și viața. Naratorul îl îndeamnă să renunțe la viciu și să caute fericirea în lucruri simple, precum dragostea și o viață liniștită.