Foaie verde și-o cucută,
Dragostea din ce-i făcută,
Of, ce grea e dragostea!
Dragostea din ce-i făcută,
Din omul cu vorbă multă,
Of, ce grea e dragostea!
Spune una, spune două
Și-ndată dragostea-i nouă,
Și-ndată dragostea-i nouă,
Spune una, spune alta
Și-ndată dragostea-i gata,
Of, ce grea e dragostea!.
Foaie verde, foi și-o fragă,
Dragostea de cin’ se leagă,
Of, ce grea e dragostea!
Dragostea de cin’ se leagă
Nu-l lasă cu mintea-ntreagă,
Of, ce grea e dragostea!
Când se leagă de voinic
Nu-i mai arde de nimic,
Of, ce grea e dragostea!
Când se leagă de o fată,
Chiar în lanțuri de-i legată
Tot se lasă sărutată.
Când se leagă de moșneag
Lasă cârjă și toiag,
Of, ce grea e dragostea!
Lasă cârjă și toiag
Și pleacă pe drum pribeag,
Of, ce grea e dragostea!
Și de mine s-a legat
Ca și volbura de gard,
Ce-am mai tras pân-am scăpat!
Că mă uscam pe picioare
Ca iarba vara la soare,
Of, ce grea e dragostea!
Sensul versurilor
Cântecul explorează dificultățile și complexitatea dragostei, arătând cum aceasta poate afecta oamenii de toate vârstele și stările sociale. Vorbește despre suferința și dependența pe care dragostea le poate provoca, comparând-o cu o povară greu de dus.