Mi-e dor de-o seară cu romanțe
Cu lumânare în pridvor,
Să vin-alături tinerețea
Cu visul ei cel zburător.
Mi-e dor de-o seară cu romanțe
Când cresc tăcerile târzii,
Șoptind ușor din Eminescu
„De ce nu vii, de ce nu vii?”.
Mi-e dor de-o seară cu romanțe
Să ardă strunele-n viori,
Las viața de la noi să-nvețe
A nu muri când anii mor.
Refren:
Toarnă-mi, iubite, și cântă,
Vreau azi să râd și să plâng,
Flacăra sfânt-a iubirii
Arde și nu vreau s-o sting,
Cântă-mi, iubite, romanța
Orei de stea și parfum,
Simt cum ne-nvăluie viața
Într-o aripă de fum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de serile romantice de odinioară, pline de muzică, poezie și iubire. Este o evocare nostalgică a trecutului și a sentimentelor profunde.