Mai ții minte, măi Ionele,
De dealul cu floricele,
Fluierai mergând la coasă
Și eu te-auzeam de-acasă,
Bădișor, bădiț-al meu?.
Lăsăm treaba nefăcută
Și veneam cu tine-n luncă,
Tu coseai, eu adunam,
Tare bine mai trăiam,
Bădișor, bădiț-al meu!.
Dar tu bade ai plecat
La mine nu te-ai uitat,
Ai plecat din satul tău
Și-o să-ți pară bade rău,
Bădișor, bădiț-al meu,
Să te-ajungă dor de mine
Când ți-a fi-n viață mai bine,
Bădișor, bădiț-al meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei iubiri trecute și a vieții simple de la țară. Protagonista își amintește cu drag de momentele petrecute alături de Ionele, dar și regretă plecarea lui și anticipează că acesta va regreta decizia luată.