Frunzuliță, foi de nuc.
– Mai am o zi și mă duc,
Mă duc, mândro, la armată,
Dă-mi gurița și m-așteaptă,
Dă-mi gurița și m-așteaptă,
Până vin eu din armată.
– Du-te sănătos, Ioane,
Ți-oi pune doru-ntr-o floare,
Într-o floare de lalea
Să-l porți, bade, la manta,
L-oi pune-n floare de tei,
Când vii, bade, să mă iei.
– Dorul tău va sta pe armă
Și pe pernă să m-adoarmă,
Că peste-un an și mai bine
Mă-ntorc, mândruță, la tine,
Mă-ntorc, mândro-n satul meu
Să-mpart dorul cu al tău.
– Până ai să vii acasă
Fie-ți inima voioasă
Cum îi ziua cu lumină,
Cum e floarea în grădină,
Cum e floarea de bujor
Eu te-oi aștepta cu dor.
– La toamnă când oi veni
Nuntă mare s-o porni,
Nuntă mare și frumoasă,
Eu mire și tu mireasă,
Și-om trăi alăturea
Câte zile vom avea.
Sensul versurilor
Un tânăr pleacă la armată, lăsând în urmă iubita. Ambii își promit dragoste și așteptare, visând la ziua nunții și la o viață împreună după întoarcerea lui.