M-o-ntrebat bărbatu-aseară
Pentru nu știu-a câta oară
De ce vecinul Vasile
Se uită frumos la mine,
Dar cum ar vrea să se uite
Că sunt vrednică și iute,
Mă privește ca vecinul
Și nu ca străinul.
Măi bărbate, nu fi prost,
Și nu vorbi fără rost,
Dai pe mine toată vina
Și tu te uiți la vecina,
La vecina Mărioara
Că mai treci pe la ea seara
Și să nu tăgăduiești,
Văd cum o privești.
De-ar fi să-mi ascult bărbatul
N-aș mai vorbi cu tot satul,
Grijuliu, nevoie mare,
Cum privește fiecare,
Măi bărbate, ce-i cu tine,
Spune dacă nu ți-i bine,
Te lauzi că mă iubești,
Dar mă bănuiești,
Nici tu nu ești vreun cal breaz
Că mai sari câte-un pârleaz,
Dar pe mine toată vina,
Da-ți place vecina.
Strigătură:
Așa-i sufletul în mine
Râd și vorbesc cu oricine,
Nu e om să nu mă știe
Cum sunt eu la veselie.
Sensul versurilor
O femeie răspunde acuzațiilor de infidelitate ale soțului, întorcând acuzațiile asupra lui și subliniind că ea este o persoană sociabilă și prietenoasă cu toți. Piesa este o strigătură amuzantă despre gelozie și relațiile dintr-un sat.