La geamuri ape repezi curg
Și cade ne-ncetat ninsoare
Și par nămeții în amurg
Un șir de perne-n casa mare.
Și iarăși chipul mamei drag
La geamul dorului se-arată
Și mă reped grabită-n prag
Vrăjmașe vânturi să n-o bată.
Dar nu-i acasă mama mea
Căci doarme dincolo de stele
Și numai noaptea-n fulg de nea
Coboară-n visurile mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru mama care nu mai este, amintindu-și de chipul ei drag în serile de iarnă. Natura este personificată, iar amintirea mamei apare ca o consolare în vis.