Frunzuliță bob năut,
Bine-aș trăi pe pământ
De-ar fi numai joc și cânt
Și de lucru când și când,
Dar nu-s toate-așa cum vreu’,
Las’ că le rânduiesc eu
Și așa le-oi rândui
Să rămân cu binele.
Strigătură:
Roată, roată mă învârt
Și-am să fug de ce-i urât,
Și de n-am să pot să fug,
Mai încet și tot ajung!.
Ce-am făcut, ce n-am făcut,
Tot la joc am nimerit,
D-apoi unde-oi nimeri
Că la joc îi binele,
Că și-acasă-i loc frumos,
Dar am de țesut și tors,
C-am țesut un sfert de cot
Și-am strigat că nu mai pot.
Strigătură:
Parcă-i mai frumos la voi
N-aveți bete, nici război,
Nici vatale, nici fuștei,
Numai fete și flăcăi!.
Ionel de la Tecuci
Din guriță-ntruna strigi
Și de răsucești în joc
Lângă mine să-ți faci loc,
Eu la tine mă reped
Alt flăcău nu vreau să văd,
Joc lângă bundița ta
La alta nu te-oi lăsa.
Strigătură:
Legătură de răchită,
Asta-i horă șerpuită,
Chiuiți și șuierați
Să se-audă la Galați!.
Strigă badea șuierând
Pe sub mână să mă-nvârt
Ca vârtejul vântului
Pe deasupra satului,
Haida, hai și iară, ia,
Că s-o dus și vremea mea,
Dar din horă n-oi pleca
Să las locul alteia.
Strigătură:
Dar din horă n-oi pleca
Să las locul alteia
Că eu joc pe locul meu
Și-am să joc cu cine vreu’,
Câte la joc or veni
Ca și mine nu pot fi!
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului și a vieții la sat, unde munca se îmbină cu distracția. Este o declarație de dragoste și loialitate față de partener, exprimată în contextul unei hore tradiționale.