De ce mai sunt pe pământ
Să trăiesc tot necăjit?
Că de-atâta supărare
Nu mă mai țin pe picioare,
Că prin câte-am trecut eu
Știe numai Dumnezeu,
Am fost bună și miloasă,
Azi durerea mă apasă.
Refren:
Hai la masa mea, străine,
Să bei un pahar cu mine,
Să bem, să ne mai luăm,
De necazuri să uităm.
La cine-am făcut eu bine
O uitat de mult de mine,
M-o lovit și m-o furat,
Mi-o scos vorbe rele-n sat,
De nu-ncerc să mă mai țin
La sapă de lemn rămân,
De n-aș ști să trec prin toate
Lumea m-ar urî de moarte.
Nu vorbesc, nu dușmănesc,
Pe toată lumea iubesc,
Îi doresc noroc din plin
Chiar și pentru cel hain,
Nu-i nimeni să-mi mulțumească
Ca inima-n piept să-mi crească,
Mila este o prostie,
Bunătatea nebunie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei persoane care a fost trădată de cei cărora le-a făcut bine. În ciuda suferinței, ea alege să ierte și să dorească bine tuturor, chiar și celor care i-au greșit, deși simte că bunătatea ei nu este apreciată.