– Auzit-am și știu bine
Că te lași, mândro, de mine,
Nu te lași c-am fost urât,
Dar te lași c-am fost pârât.
– Povestit de-o fată mare
N-ar răbda-o mândrul Soare,
Că rău i-a mai fost cuvântul,
Bat-o cerul și pământul.
– Rămâi, mândro, sănătoasă
Ca și o floare aleasă,
Ca un trandafir frumos
Când îl rupi și pică jos,
Umple casa de miros.
– De-oi trece pe lângă tine
Te-i uita lung după mine,
De-oi trece pe lângă voi
Te-i uita lung înapoi!.
– Hai, mândro, să ne-mpăcăm,
Supărarea s-o lăsăm,
Să ne facem casă nouă,
Să-mpărțim dragostea-n două!
– Pân-or da cireșii-n floare
Să scoatem dorul la cale,
Să scoatem dorul la cale,
Să fim amândoi sub soare!.
Refren:
Trece vremea, trece-așa,
Trece tinerețea mea,
Vremea vine, vremea trece,
Eu n-am cu cine-mi petrece.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul despărțirii și dorința de împăcare. Naratorul își amintește de relația trecută și speră la o reconciliere, conștient fiind de trecerea timpului și a tinereții.