Săracul bărbatul meu,
El muncește și eu beu’,
Tot mă jur că n-oi mai bea,
Dar eu nu mă pot ținea,
Că și-aseară am băut
Și bărbatul m-a bătut.
– Intră-n casă, măi nevastă,
Nu mai sta pe la fereastră,
Eu mă jur că nu te bat
Că mă râde lumea-n sat,
De ești bună, de ești rea,
Tot tu ești nevasta mea.
– Măi bărbate, eu n-aș bea,
Mă-ndeamnă vecina mea,
Cum te vede c-ai plecat
Mă strigă pe după gard,
Numai ce-ai trecut de poartă
Și ea-i la noi în ogradă.
– Omule, s-asculți la mine,
Ce îți spun eu nu-i de bine,
De-ai nevastă băutoare
Pune-i la cap lumânare,
De zice că-i deocheată
Să-i dai apă din găleată,
Să-i dai apă din găleată
Să nu mai bea vin vreodată.
Sensul versurilor
O piesă umoristică despre o femeie care bea și despre relația ei cu soțul și vecina. Versurile descriu un ciclu vicios de băutură, reproșuri și împăcare, cu un ton satiric.