Iubește, mândro, iubește,
Că vremea se vremuiește,
Tinerețea-mbătrânește,
Dragostea se ofilește.
Când pe cer e lună nouă,
Să-ți clătești ochii cu rouă,
Să-ți clătești ochii cu rouă,
Să-mpărțim dragostea-n două.
Să ne fie casa casă,
Copilași roată la masă,
Să trăim cum se cuvine,
Să fim fericiți pe lume!
Refren:
Anii s-or călătorii,
Soarele va răsări,
El va binecuvânta
Viața mea și-a ta,
Cât pe lume mai trăim
Să cântăm și să iubim
C-așa-i viața pe pământ
Ca o frunză-n vânt.
Sensul versurilor
Cântecul vorbește despre importanța iubirii și a prețuirii momentelor frumoase din viață, având în vedere trecerea timpului. Subliniază importanța familiei și a trăirii unei vieți fericite, în armonie cu valorile tradiționale.