De trei zile mă gătesc
Și-n oglindă mă privesc
Că la joc acum pornesc,
Că pe toate le știu bine,
Dar nu toate-s pentru mine,
Jocul știu că-mi prinde bine,
C-asta-s eu și știu juca
Și pe alții a-nvăța
Și parale nu le-oi lua.
Acum șed, acum mă-nvârt
Și cu lăutarii cânt
Și după flăcăi mă uit,
Dar și ei mă cată-n joc
Și lângă mine-și fac loc
Să mă prindă de mijloc,
C-așa-s eu, nu prea am stare
Și de asta am cătare
Ca fasolea-n Postul Mare.
Stați, flăcăi, și-om mai vedea
De sunteți pe seama mea
De jucați cum eu oi vrea,
C-așa bine mi-i la joc
Ca ciobanul în cojoc
Și la babă lângă foc,
Și la joc așa mă trag
Ca și baba la colac
Și moșneagul la toiag.
Lăutarii-or mai ședea,
Să răsufle tare-ar vrea,
Dar nu pot de gură mea,
Zi-i, scripcare, nu te da,
Că nici eu nu m-oi lăsa
Cât flăcăii m-or juca,
Zi-i, scripcare, tot ce știi
Și deloc nu te opri
Că nici eu n-oi hodini!
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie energică și plină de viață care se bucură de joc și de atenția flăcăilor. Ea își exprimă dorința de a se distra și de a-i antrena pe ceilalți în atmosfera sa festivă, îndemnând lăutarii să continue să cânte.