De-aș avea bărbat cu minte
Ar lua cânepa și-ar vinde
Și mi-ar lua pe ea veșminte,
Lic, lic, lic!
Și mi-ar vinde-o mai cu preț
Că eu lunea nu lucrez,
Marțea e de sărbătoare,
Miercurea-i de fată mare,
Joia-i pentru dobitoace,
Vinerea naiba mai toarce,
Sâmbăta e de lăut,
Duminica-i de băut.
Când eram eu mai frumoasă,
Tinerică, drăgăstoasă
Venea un iubit pe-acasă,
Lic, lic, lic!
– Ce-i acolo, măi nevastă,
Cine-i prin ograda noastră,
Cine-i prin ograda noastră
Și se-ndreaptă spre fereastră?
– Eu zic nu mai fă pe prostul
C-acela-i câinele nostru!
– Oare câinele să fie,
Dar de ce-i cu pălărie?.
Refren:
Hai, lic, lic, lic,
Și zi-i mereu așa
De lunea până duminica
Am un căieruț în furcă
Toate zilele mă-ncurcă
Și mă ține de nu pot lucra.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie care își dorește un bărbat isteț, dar preferă să se distreze și să evite munca. Versurile sunt pline de umor și ironie, evidențiind o atitudine relaxată față de responsabilități.