Crenguță de lemn uscat,
Multe s-or mai bucurat
Că de cântat m-am lăsat
Și opinca n-o mai bat,
Dar când scripca la joc sună
Cânt cu scripcarul de mână,
Eu din gură, el pe strună,
Lume, draga mea!.
Strigătură:
Ia vino, scripcare-ncoa,
Trage arcul, nu te da!.
Vorbe rele mi-or scornit
Cic-aș fi îmbătrânit,
Flueierașul când ascult
După el eu nu mai cânt,
După fluier și trișcuță
Joc și azi cu-al meu bădiță
Și mă-nvârtesc la rotiță,
Lume, uite-așa!.
Strigătură:
Pe-ntrecute, Vasilaș,
Ia zi-i tu din fluieraș!.
Vorbesc prietenele mele
Pe la colțuri, vai de ele,
Nu mai pot toba să bat,
De spate m-am aplecat,
Cât îmi merg picioarele
Și mai joc bătutele,
Rup la tobă bețele,
Lume, uite-așa!.
Strigătură:
Haida, Costă’, mărunțel
Pe burduf și pe cinel!.
Mai spun că în vremea mea
Mă-ntreceam cu trompeta
Toată lumea se mira
Și după mine juca,
Și azi strig o strigătură
Și-mi duc mâinile la gură
Și-auziți trompeta sună,
Lume, draga mea!.
Strigătură:
C-o scripcă și-un fluieraș,
O trompetă și-un dobaș,
Lume, am să cânt mereu,
Uite-așa, de dragul tău!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru vremurile trecute, când interpretul era un artist apreciat. În ciuda trecerii timpului și a criticilor, pasiunea pentru muzică și dans rămâne vie, celebrând tradițiile și bucuria de a cânta.