Bate toba-n două bețe,
Cine vrea jocul să-nvețe
Câte doi să vină-ncoa
Să iasă colb din podea,
Tot pe lângă cei bătrâni
Că de învățat îs buni,
Cum strigă ei auziți
Și pământul bătuciți.
Strigătură:
Nu vi-i milă de picioare,
Bateți tălpile mai tare!.
Tu, Ileană, și Mărie,
Așa jocu-mi place mie
Unde sar colbul să văd
Cu badea să fac prăpăd,
La opincă să pun jar
Să fac necaz și amar,
Trei zile să mă vorbiți
Ca mine nu tropăiți.
Strigătură:
Întărește-o pe cinel
Ca să joc mai mărunțel.
C-așa-s moldovencele
Când joacă bătutele
Nu își cruță straiele,
Nu le tac nici gurile,
Eu la joc dacă mă pun
Nu mă uit ce straie pun
Când joc cu cine mi-i drag
Strig și voie bună-mi fac.
Strigătură:
Nu te lăsa, măi Costache,
Până curge apa-n spate!.
Nu te apleca prea tare
Că ești cam slăbuț de șale
Și de spate cam adus,
Dar ridică mâna-n sus,
Mâna-n sus și capul drept
Și trage aer în piept,
Bate, Costache, vârtos
Și mă-nvârtește fălos!.
Strigătură:
Bate toba-n două bețe,
Cine vrea jocul să-nvețe
Câte doi să vină-ncoa
La bătută uite-așa
Să iasă colb din podea!
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria și energia unui dans tradițional românesc, unde oamenii se adună să petreacă și să se distreze împreună. Versurile celebrează mișcarea, muzica și spiritul comunitar al jocului.