Câtă frunză, câtă iarbă,
Atâta lume mă-ntreabă
În viață dac-am strâns bani
Sau dac-am avut dușmani,
Eu nu știu ce să le zic,
Poate bani am strâns un pic,
Dușmanii de i-am aflat
Încă nu i-am numărat.
Eu am mers pe drumul meu,
Și-atunci când mi-o fost mai greu
M-am rugat și m-am zbătut
Și peste greu am trecut,
Nu e om fără dușmani,
Nu-i drum fără bolovani,
Nu e cer fără de nor,
Om să trăiască ușor.
Când muncești și-ți vezi de viață
Într-o bună dimineață
Cineva tot se găsește
Și pe la colțuri vorbește,
Să vorbească mult și bine,
Vorbele n-ajung la mine,
Iar de-ajung le pun la spate
Și merg pe drum mai departe.
Refen:
Dușmanii spună ce-or spune,
Eu am locul meu în lume,
Nu duc grija banilor
Și nici a dușmanilor.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre indiferența față de opiniile negative ale celorlalți și despre importanța de a-ți urma propriul drum, depășind greutățile prin muncă și credință. Persoana își găsește liniștea interioară ignorând răutățile și concentrându-se pe propriile valori.