Uite-o, uite-o pe Măria,
Of, of, mândră-i Măria,
Și-a pus poalele și ia,
Of, of, mândră-i Măria,
Și s-a prins în hora mare,
Doamne, mândră-i ca o floare,
Are ochii ca mura
Gurița cum e fraga.
Mi-o zărește neicuța,
Of, of, mândră-i Măria,
Și-i dorește gurița,
Of, of, mândră-i Măria,
Să dorească dac-o vrea,
Măria nu-i dă gura,
Să dorească dac-o vrea,
Măria nu-i dă gura!
Măi Mărie, măi munteancă,
Of, of, dragă munteancă,
De când te-am văzut mi-ești dragă,
Of, of, dragă munteancă,
Că ai ochii ca mura,
Gurița cum e fraga,
Ochii tăi ca murele
Îmi mănâncă zilele,
Gura ta cum e fraga
Mi-a rupt mie inima.
Sensul versurilor
Cântecul descrie admirația pentru frumusețea unei fete pe nume Măria, comparând-o cu elemente naturale precum mure și fragi. Un tânăr îi dorește sărutul, dar ea îl refuză, menținându-și independența.