Peste satul meu e nor,
La inima mea e dor,
Dorul meu, neică, e mare
Și nu-i găsesc alinare,
Peste satul meu e ceață,
Inima mea-n dor înoată.
Trist e codrul când își pierde
Frunza lui și iarba verde,
Tristă-i și inima-n mine
Că mi te-am pierdut pe tine,
Nu văd lună, nu văd stele,
Doar dorul inimii mele.
Ia-mă, dorule, mă lasă
La neicuț-al meu la poartă
Să-i văd ochii frumușei
Să mă oglindesc în ei,
Vremea trece, vremea vine,
Și plânge inima-n mine,
Vremea trece și se duce,
Eu rămân cu doruri multe.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente profunde de dor și tristețe legate de pierderea unei iubiri. Natura este personificată pentru a reflecta starea interioară a celui care suferă, accentuând sentimentul de singurătate și regret.