Bobocel mândru de floare,
Nuntă mare, nuntă mare
Cu mireasă ca o floare,
Cu mireasă ca o floare,
La socrii pe bătătură
Se joacă o horă bună
Cu flăcăi și fete mari,
La mijloc cu lăutari.
Copiliță cu părinți,
La ce naiba te măriți,
Că mila de la părinți
Anevoie ai s-o uiți,
Și mila de la bărbat
Ca frunza de pom uscat
Când te dai să te umbrești
Mai tare te dogorești.
Roagă-te de mândrul Soare
Să țină ziua mai mare,
Să mai stai cu maică-ta
Că mâine pleci de la ea
Te-oi duce-n casă străină
Și te-or certa fără milă
Că soacra nu-ți este mamă
Și nu-ți ia vorba în seamă,
Soare mândru, nu pleca,
Mai ține ziua așa
Să mai stau cu măicuța
Că mâine plec de la ea!.
Vers refren:
Lele, lele!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o nuntă tradițională, dar și tristețea fetei care părăsește casa părintească. Ea anticipează greutățile vieții de căsnicie și dorul de mamă.