– Mierlă, mierlă cântătoare,
Ce cânți noaptea pe răcoare,
Nu cumva în drumul tău
Zăriși pe neicuț-al meu?
– Ba eu nu, puică, zău,
N-am zărit în drumul meu,
Dar o roată oi mai da
Poate l-oi afla.
– De-ai să-l vezi în al tău zbor
La umbrița codrilor
Ori pe lunca râului
Călărind pe murgul lui
Tu să-i spui, păsărea,
Că eu mi l-oi aștepta
Să vină mai pe-nserat
La fântână-n sat.
Cu alta de l-oi găsi
La mine-napoi să vii
Că eu rău l-oi blestema
Să nu-și afle liniștea,
Să-l poarte pe drumuri dorul
Cum îmi poartă vântul norul,
Să nu-și afle liniștea
Pân’ nu m-o vedea,
Să-l ajungă dorul meu
Unde-o fi drumul mai greu,
Să nu-și afle liniștea
Pân’ nu m-o vedea.
Sensul versurilor
O fată își roagă mierla să-i spună dacă l-a văzut pe iubitul ei. Amenință că-l va blestema dacă-l găsește cu alta, dorindu-i o viață fără liniște până când se va întoarce la ea. Exprimă un amestec de dor, gelozie și furie.