Mi-a dat sfat bunicu-odată:
– Omul să-l cunoști, nepoată,
După portul cum își poartă,
După vorba așezată,
După faptele lui bune
Să vezi cine-i om pe lume.
Omul bun de-ți iese-n cale
Seamănă-i flori pe cărare,
Rozmarin și busuioc
Și-oi avea-n viață noroc.
Cu om bun când faci popas
Ca și-o clipă trece-un ceas,
Tu îi spui și el îți spune
Gândul bun cu vorbe bune,
Cum pe lume-i dat să fie
Între oameni de-omenie.
Sensul versurilor
Piesa oferă sfaturi despre cum să recunoști un om bun, bazându-se pe comportament, vorbe și fapte. Subliniază importanța bunătății și a omeniei în relațiile interumane.