Foaie verde peliniță,
Mândră cu flori în cosiță,
Ochii mari și gura mică,
Mândră ca o păuniță.
Ieși diseară la portiță
Să-i mai dai neichii guriță,
Căci fără gurița ta
Rău mă doare inima.
Măi neicuță puișor,
Poți să te topești de dor,
Eu la poartă n-oi ieși,
Nici la tine n-oi veni.
C-ai vorbit neicuță-n lume
Că m-ai sărutat pe mine,
Ce-ai vorbit n-ai vorbit bine
Și m-am supărat pe tine.
Sensul versurilor
O fată este supărată pe iubitul ei pentru că a răspândit zvonuri despre sărutul lor. Ea refuză avansurile lui, lăsându-l cu inima frântă și plin de dor.